Există o anumită zi în an, o zi în care dacă muncești din greu, din zori până-n noapte, vom avea belșug tot anul. O povestire plină de înțelepciune din Patericul Mare ne arată că nu există „zi specială”, ci fiecare zi e o șansă de a lucra, a crește și a trăi credința cu toată inima . O pildă despre străduință, trăire duhovnicească și potențialul omului în Dumnezeu. Povestioara din Patericul Mare: „Ziua specială în care trebuie să muncești” În tradiția pustiei, umorul călugărilor este o formă de înțelepciune aparte. Nu zgomotos, nu grosolan, ci cald, fin și plin de miez duhovnicesc. O astfel de pildă se găsește în Patericul Mare , acolo unde bătrânii obișnuiau să deschidă mintea ucenicilor prin povești simple, dar cu greutate. Un bătrân le-a spus odată ucenicilor: Fiilor, dacă vreți să sporiți în viața duhovnicească, trebuie să vă străduiți necontenit. Să vă povestesc ceva… Și începe bătrânul povestea unui om bogat, care la sfârșitul vieții își cheamă copiii ca să le lase moșteni...
„Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:8)