📖 Diavolul care vine pe tăcute – ispita prin cei apropiați Sfântul Paisie Aghioritul ne învață cum diavolul aduce dezbinare prin rude și cunoscuți, prin cuvinte mărunte și lipsa rugăciunii. Cum să ne păstrăm pacea și inima curată. Sfântul Paisie Aghioritul spunea adesea că diavolul nu vine întotdeauna cu zgomot, frică sau tulburare pe față. De cele mai multe ori, vine pe tăcute . Fără să fie observat. Fără să sperie. Și, foarte des, se învârte chiar pe lângă cei apropiați nouă . Nu pentru că aceștia ar fi răi. Ci pentru că prin ei ajunge mai ușor la inimă . 🕯️ O inimă tulburată fără motiv „mare” Într-o zi, la chilia Sfântului Paisie a venit un om tulburat. Nu era bolnav. Nu avea lipsuri materiale. Nu trecea printr-o mare nenorocire. Și totuși, pacea îi dispăruse .
Minunea Sfântului Ioan Botezătorul împotriva balaurului – o pilduire despre credință și biruința lui Dumnezeu
Descoperă minunea Sfântului Ioan Botezătorul, cum a biruit balaurul ce teroriza Antiohia și ce învățătură duhovnicească ne aduce această poveste despre credință și îndurare divină.
În paginile Vieților Sfinților se păstrează o poveste tulburătoare și plină de tâlcuri duhovnicești despre Sfântul Ioan Botezătorul și o făptură diabolică ce teroriza cetatea Antiohiei – un balaur înfricoșător, pe care păgânii îl socoteau zeu și căruia îi aduceau anual jertfe de suflete omenești.
Antiohia era într-o mie de primejdii: bătrânii cetății povesteau cum o ființă uriașă, cu solzi și ochi ca jarul, ieșea din peștera sa și înghițea fără milă orice om îi era adus în față. Rând pe rând, păgânii aduceau jertfe, iar balaurul sfârșea jertfa cu gura sa groaznică.
Într-un an, soarta a rânduit ca o tânără creștină să fie aleasă spre jertfă. Tatăl ei, zdrobit de durere, a fugit către singurul sprijin de nădejde: rugăciunea fierbinte către Hristos și mijlocirea Sfântului Ioan Botezătorul, a Cărui mână sfântă se păstra în Antiohia ca izvor de minuni.
Învederat, credința părintelui a fost atât de puternică încât, intrând în biserică, s-a închinat cu adâncă smerenie la moaștele Sfântului. În acel ceas de nevoie, în taină și cu credință arzătoare, a mușcat cu dinții un deget din mâna sfântă, ca pe o comoară de neprețuit, și a plecat cu inima aprinsă de nădejde.
Ziua jertfei a venit. Oamenii s-au adunat, timpul s-a oprit parcă în loc, iar balaurul, ieșind ca un semn al pieirii, a deschis larg gura spre tânăra nevinovată. Atunci tatăl, “cu lacrimi și rugăciune din inimă”, a aruncat în gâtlejul celei mai cumplite făpturi, degetul din mâna sfântului Ioan Botezătorul. Îndată balaurul a căzut, mort, și tânăra a rămas vie.
Ce ne învață această minune?
În această poveste duhovnicească sunt ascunse pilde adânci pentru fiecare dintre noi:
-
Credința adevărată este mai puternică decât orice primejdie. Tatăl creștin nu și-a pierdut nădejdea, ci a alergat la Dumnezeu și la mijlocirea Sfântului Ioan, ca la un stâlp al mântuirii.
-
Sfântul Ioan Botezătorul rămâne, și după mutarea sa la Domnul, un apărător al celor smeriți și ai celor aflați în nevoie, mijlocind puterea dumnezeiască împotriva forțelor răului.
-
Biruința asupra balaurului simbolizează biruința credinței asupra fricii și a păcatului, iar minunea ne cheamă să ne încredem în puterea lui Dumnezeu chiar și atunci când ne simțim neputincioși.
După această minune minunată, antiohienii s-au minunat și s-au arătat înspăimântați, iar apoi, umplându-se de credință, cu toții au lăudat pe Dumnezeul adevărat. În locul minunii au zidit o biserică frumoasă în numele Sfântului Ioan Botezătorul, ca semn al recunoștinței și al credinței reînnoite.
Rugăciune scurtă:
Sfântule Ioane Botezătorule, cel ce ai biruit primejdia și ai mijlocit izbăvirea de rău, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să aflăm mereu tărie în credință și curaj în ispitele vieții. Amin.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
„PILDUIRI: - gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”