Treceți la conținutul principal

Puterea binecuvântării: îngerul, preotul și rânduiala Proscomidiei (pildă din Athos)

 Puterea binecuvântării și taina preoției Pildă athonită despre un preot smerit, îngerul slujitor și rânduiala Proscomidiei: lecție împotriva judecării preoților și despre puterea binecuvântării. Într-o mănăstire a Sfântului Munte Athos, aproape de lavra Muntele Athos , viețuia un preot cu viață îmbunătățită, despre care a mărturisit fericitul părinte Gavriil, stareț al cinstitei mănăstiri Mănăstirea Dionisiu . Nu era acesta prea învățat la carte, dar era bogat în credință, tare în nevoință și adânc în smerenie. Stătea la Proscomidie ceasuri îndelungate, iar picioarele îi sângerau de osteneală, încât se făceau pete de sânge pe lespezile altarului. Și până în ceasul cel de pe urmă a rămas om al jertfei, plecând la Domnul îndată după ce a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Greșeala cea fără răutate Din neștiință, așeza miridele pe Sfântul Disc nu tocmai după rânduială: punea părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui, inversând rânduiala...

Minunea Sfântului Ioan Botezătorul și balaurul din Antiohia – Pilduiri Ortodoxe

 Minunea Sfântului Ioan Botezătorul împotriva balaurului – o pilduire despre credință și biruința lui Dumnezeu

Descoperă minunea Sfântului Ioan Botezătorul, cum a biruit balaurul ce teroriza Antiohia și ce învățătură duhovnicească ne aduce această poveste despre credință și îndurare divină. 

În paginile Vieților Sfinților se păstrează o poveste tulburătoare și plină de tâlcuri duhovnicești despre Sfântul Ioan Botezătorul și o făptură diabolică ce teroriza cetatea Antiohiei – un balaur înfricoșător, pe care păgânii îl socoteau zeu și căruia îi aduceau anual jertfe de suflete omenești. 

Antiohia era într-o mie de primejdii: bătrânii cetății povesteau cum o ființă uriașă, cu solzi și ochi ca jarul, ieșea din peștera sa și înghițea fără milă orice om îi era adus în față. Rând pe rând, păgânii aduceau jertfe, iar balaurul sfârșea jertfa cu gura sa groaznică. 

Într-un an, soarta a rânduit ca o tânără creștină să fie aleasă spre jertfă. Tatăl ei, zdrobit de durere, a fugit către singurul sprijin de nădejde: rugăciunea fierbinte către Hristos și mijlocirea Sfântului Ioan Botezătorul, a Cărui mână sfântă se păstra în Antiohia ca izvor de minuni. 

Învederat, credința părintelui a fost atât de puternică încât, intrând în biserică, s-a închinat cu adâncă smerenie la moaștele Sfântului. În acel ceas de nevoie, în taină și cu credință arzătoare, a mușcat cu dinții un deget din mâna sfântă, ca pe o comoară de neprețuit, și a plecat cu inima aprinsă de nădejde. 

Ziua jertfei a venit. Oamenii s-au adunat, timpul s-a oprit parcă în loc, iar balaurul, ieșind ca un semn al pieirii, a deschis larg gura spre tânăra nevinovată. Atunci tatăl, “cu lacrimi și rugăciune din inimă”, a aruncat în gâtlejul celei mai cumplite făpturi, degetul din mâna sfântului Ioan Botezătorul. Îndată balaurul a căzut, mort, și tânăra a rămas vie. 

Ce ne învață această minune?

În această poveste duhovnicească sunt ascunse pilde adânci pentru fiecare dintre noi:

  • Credința adevărată este mai puternică decât orice primejdie. Tatăl creștin nu și-a pierdut nădejdea, ci a alergat la Dumnezeu și la mijlocirea Sfântului Ioan, ca la un stâlp al mântuirii.

  • Sfântul Ioan Botezătorul rămâne, și după mutarea sa la Domnul, un apărător al celor smeriți și ai celor aflați în nevoie, mijlocind puterea dumnezeiască împotriva forțelor răului.

  • Biruința asupra balaurului simbolizează biruința credinței asupra fricii și a păcatului, iar minunea ne cheamă să ne încredem în puterea lui Dumnezeu chiar și atunci când ne simțim neputincioși.

După această minune minunată, antiohienii s-au minunat și s-au arătat înspăimântați, iar apoi, umplându-se de credință, cu toții au lăudat pe Dumnezeul adevărat. În locul minunii au zidit o biserică frumoasă în numele Sfântului Ioan Botezătorul, ca semn al recunoștinței și al credinței reînnoite. 


Rugăciune scurtă:

Sfântule Ioane Botezătorule, cel ce ai biruit primejdia și ai mijlocit izbăvirea de rău, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să aflăm mereu tărie în credință și curaj în ispitele vieții. Amin.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce este un pomelnic? Cum se scrie și când se dă – Ghid complet

 Pomelnicul – ce este, cum se scrie și când se dă  十  Cum se face corect un pomelnic? Învățătura Bisericii Tot ce trebuie să știi despre pomelnic „ Siliți-vă după puteri, să fiți pomeniți la Sfânta Liturghie. ”    Pomelnicul este un dar duhovnicesc pe care îl aducem la Sfânta Biserică pentru pomenirea celor vii și a celor adormiți. El leagă rugăciunea personală de rugăciunea obștească a Bisericii, purtându-ne unii pe alții în fața lui Dumnezeu. Ce este un pomelnic?    Un pomelnic este o listă cu numele celor vii și adormiți, pomenite de preot în cadrul slujbelor și rugăciunilor. Prin el, îi aducem pe cei dragi în comuniune cu Hristos, cerând binecuvântare, iertare și mântuire.

Pilda bogatului nemilostiv – Ce ne învață Evanghelia despre adevărata bogăție

 Ne îmbogățim în Dumnezeu? Învățătura Evangheliei despre hambarele sufletului Evanghelia bogatului nemilostiv ne arată că adevărata comoară nu este ceea ce adunăm în hambare, ci ceea ce dăm din inimă. O meditație catehetică despre ce ducem cu noi în veșnicie. Pilda bogatului nemilostiv – Învățătura Evangheliei despre adevărata bogăție Evanghelia de astăzi ne pune înainte una dintre cele mai puternice lecții despre sensul vieții și despre felul în care ne raportăm la darurile pe care Dumnezeu ni le dă. Un om bogat, binecuvântat cu o recoltă peste măsură de mare, se vede în fața unei abundențe neașteptate. Privind la bogățiile sale, nu se gândește la Dumnezeu, la cei lipsiți sau la sufletul său, ci doar la propriul confort: „ Voi strica hambarele mele și voi face altele mai mari… și voi zice sufletului meu: mănâncă, bea, veselește-te! ” Dar, în liniștea nopții, un glas dumnezeiesc îi curmă visurile: „ Nebunule! În această noapte ți se va cere sufletul tău. Și cele pe care le-ai strân...