Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – povestea copilăriei dăruite lui Dumnezeu
Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului ne arată copilăria dăruită lui Dumnezeu și începutul pregătirii mântuirii noastre. Descoperă sensul duhovnicesc al acestei zile și învățătura ei pentru familie, credință și viața de rugăciune.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – copilăria dăruită lui Dumnezeu
În fiecare an, la 21 noiembrie, Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, una dintre marile sărbători închinate Preasfintei Fecioare. Nu este doar o amintire frumoasă din copilăria Maicii Domnului, ci o adevărată icoană a omului care se dăruiește pe sine lui Dumnezeu încă din cele mai fragede vârste.
Sărbătoarea ne arată cum Dumnezeu pregătește, în taină, mântuirea lumii, iar noi suntem chemați să devenim „biserici vii” în care El să locuiască.
Făgăduința lui Ioachim și Ana
Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului, au trăit ani mulți în lipsa de copii, purtând rușinea nerodirii în fața oamenilor, dar mai ales durerea în fața lui Dumnezeu. Într-o asemenea stare, au făcut o făgăduință: dacă Dumnezeu le va dărui un copil, îl vor aduce Lui, ca dar și slujire.
Când s-au împlinit trei ani de la nașterea Fecioarei Maria, ei nu au uitat făgăduința. Nu s-au agățat cu egoism de singurul lor copil, ci au înțeles că ceea ce este dăruit lui Dumnezeu nu se pierde, ci se sfințește. Au chemat rudele, au adunat cete de fecioare cu făclii aprinse și au pregătit-o pe prunca Maria „cu podoabă împărătească”, pentru că era darul lor cel mai de preț.
Sfinții Părinți arată că această podoabă împărătească nu era doar o frumusețe exterioară: Maria era aleasa lui Dumnezeu, „mărgăritar de mult preț”, cea care avea să-L poarte în pântece pe Împăratul ceresc.
Drumul spre templu – o procesiune a luminii
Din Nazaret până la Ierusalim au mers trei zile. În fața copilei mergeau fecioare cu lumânări aprinse, cântând psalmi și laude lui Dumnezeu. Rudeniile, vecinii, cunoscuții, toți însoțeau cu bucurie această procesiune duhovnicească. Sfântul Teofilact spune că Preasfânta era înconjurată „ca luna de stele”, arătând astfel că între toate fecioarele ea era cu totul deosebită.
Nu era o simplă plimbare de familie, ci o ieșire solemnă, prin care o copilă de trei ani era dusă, cu slavă, ca dar deplin în mâinile lui Dumnezeu. Iar ceea ce se vedea pe pământ era doar o palidă icoană a ceea ce se întâmpla nevăzut: îngerii însoțeau această intrare, mirându-se de taina alegerii ei.
Biserica cântă: „Îngerii, văzând intrarea Preacuratei, s-au mirat, cum Fecioara intră în Sfânta Sfintelor…” – adică nu doar oamenii priveau, ci întregul cer lua parte la această sărbătoare.
Întâmpinarea în templu și minunea treptelor
Ajungând la templu, prunca nu a fost adusă în taină și în grabă, ci cu cântări, psalmi și bucurie sfântă. Preoții au ieșit în întâmpinarea ei, iar arhiereul Zaharia (tatăl Sfântului Ioan Botezătorul) a primit-o ca pe un dar ales al lui Dumnezeu.
La intrare erau cincisprezece trepte, după numărul psalmilor treptelor. Părinții au așezat-o pe prima treaptă, iar Maica Domnului, deși avea doar trei ani, a urcat singură, repede, toate treptele, fără ajutor. Aceasta a fost prima minune văzută: o copilă mică, dar întărită de har, arată prin fapta ei că merge de bunăvoie către Dumnezeu, că inima ei este atrasă de El.
Zaharia, luminat de Duhul Sfânt, a înțeles că în fața sa nu este o copilă obișnuită. De aceea, face un gest cu totul neobișnuit și îndrăzneț: o duce pe Maria în Sfânta Sfintelor, loc în care nu intrau nici femei, nici preoți de rând, ci doar arhiereul, o singură dată pe an.
Astfel, Maica Domnului devine Chivotul cel însuflețit, mai sfânt decât chivotul Legii, pentru că nu va purta doar Tablele Legii, ci pe Însuși Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.
Viața Maicii Domnului în templu
Tradiția Bisericii ne spune că Fecioara Maria a rămas în templu până în jurul vârstei de 12 ani. Viața ei acolo a fost:
-
viață de rugăciune – își petrecea multe ore în rugăciune, mai ales în Sfânta Sfintelor;
-
viață de ascultare și smerenie – învăța Scripturile Legii Vechi, se deprindea cu lucrul mâinilor (tors, cusut, țesut), lucra pentru trebuințele templului;
-
viață hrănită de har – Sfinții Părinți mărturisesc că hrana ei nu era doar cea adusă de oameni, ci și pâinea cerească adusă de îngeri.
Sfântul Ieronim și alți Părinți spun că zilnic, îngerii o cercetau, iar arhanghelul Gavriil îi aducea hrană. Toate acestea arată că sfințenia ei nu începe la Buna Vestire, ci din copilărie, când toată ființa ei era dăruită lui Dumnezeu.
În templu, Maica Domnului a învățat nu doar să citească Scriptura, ci și să trăiască ceea ce citea: ascultare, curăție, rugăciune, slujire.
Ce ne învață pe noi Intrarea în Biserică a Maicii Domnului?
Această sărbătoare nu este doar o povestire frumoasă, ci un cuvânt viu pentru viața noastră.
→ Să ne ținem făgăduințele făcute lui Dumnezeu
Ioachim și Ana nu au rămas doar la cuvinte. Ei au împlinit făgăduința chiar atunci când i-ar fi fost cel mai greu: să-și dăruiască singurul copil lui Dumnezeu.
◉ Și noi facem făgăduințe: la botez, la cununie, în ceas de necaz, în rugăciune. Sărbătoarea aceasta ne întreabă:
„Ne ținem promisiunile făcute lui Dumnezeu sau le uităm îndată ce ne este mai bine?”
→ Să aducem copiii la biserică de mici
Maica Domnului a fost dusă la templu la trei ani. Nu era „prea mică” pentru Dumnezeu. Era mică pentru judecățile omenești, dar nu pentru har.
◉ Și astăzi, mulți părinți amână: „O să-l duc la biserică atunci când o să înțeleagă”. Intrarea Maicii Domnului ne arată contrariul:
copiii încep să înțeleagă prin însăși prezența lor în biserică, în brațele părinților, sub binecuvântare, în rugăciune.
→ Să facem din inima noastră o Sfântă a Sfintelor
Arhiereul a dus pe Fecioara în Sfânta Sfintelor, locul prezenței lui Dumnezeu. Prin Hristos, fiecare dintre noi este chemat să aibă inima ca un altar.
Intrarea Maicii Domnului ne cheamă:
-
să ne curățim mintea și inima de gânduri murdare și patimi;
-
să ne obișnuim cu rugăciunea, chiar dacă la început pare „greu”;
-
să lăsăm pe Dumnezeu să intre în adâncul vieții noastre, nu doar la suprafață.
→ Să iubim rugăciunea și casa lui Dumnezeu
Maica Domnului a iubit templul mai mult decât orice alt loc. Pentru ea, casa lui Dumnezeu era adevărata ei casă.
◉ Și nouă ni se dă biserica parohiei noastre, mănăstirile, locurile sfinte. Sărbătoarea aceasta ne îndeamnă să ne întrebăm:
– „Care este locul meu preferat? Unde mă simt acasă?”
Dacă răspunsul nu include și biserica, înseamnă că mai avem de crescut.
Intrarea Maicii Domnului – începutul mântuirii noastre
Prin Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, se pregătește în taină momentul în care Dumnezeu Se va coborî în lume. În Sfânta Sfintelor nu intră doar o copilă, ci intră viitoarea Maică a Mântuitorului, cea aleasă mai înainte de întemeierea lumii.
Ea devine:
-
Chivotul cel viu, care va purta în pântece pe Hristos;
-
cortul cel ceresc, în care Se va sălășlui Dumnezeu;
-
ușa mântuirii, prin care Hristos va intra în lume.
De aceea, Biserica o laudă și o cinstește, iar noi ne rugăm ei ca unei Maici iubitoare, care ne poartă pe fiecare în rugăciunea ei.
Rugăciune la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Maria,
Tu, care din pruncie ai fost dăruită lui Dumnezeu
și ai iubit templul și rugăciunea mai mult decât toate,
învață-ne și pe noi să ne dăruim viața Domnului.Ajută-ne să ne ținem făgăduințele,
să ne aducem copiii și familiile la biserică,
să facem din inimile noastre o Sfântă a Sfintelor
în care să locuiască harul Sfântului Duh.Acoperă-ne cu cinstitul tău omofor,
păzește-ne de rău și condu-ne la Hristos, Fiul tău și Dumnezeul nostru,
ca împreună să-L slăvim în vecii vecilor. Amin.
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie
Părintele Stareț Melchisedec (Mănăstirea Putna)
Comentarii
Trimiteți un comentariu