Treceți la conținutul principal

Puterea binecuvântării: îngerul, preotul și rânduiala Proscomidiei (pildă din Athos)

 Puterea binecuvântării și taina preoției Pildă athonită despre un preot smerit, îngerul slujitor și rânduiala Proscomidiei: lecție împotriva judecării preoților și despre puterea binecuvântării. Într-o mănăstire a Sfântului Munte Athos, aproape de lavra Muntele Athos , viețuia un preot cu viață îmbunătățită, despre care a mărturisit fericitul părinte Gavriil, stareț al cinstitei mănăstiri Mănăstirea Dionisiu . Nu era acesta prea învățat la carte, dar era bogat în credință, tare în nevoință și adânc în smerenie. Stătea la Proscomidie ceasuri îndelungate, iar picioarele îi sângerau de osteneală, încât se făceau pete de sânge pe lespezile altarului. Și până în ceasul cel de pe urmă a rămas om al jertfei, plecând la Domnul îndată după ce a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Greșeala cea fără răutate Din neștiință, așeza miridele pe Sfântul Disc nu tocmai după rânduială: punea părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui, inversând rânduiala...

De ce spunem Maicii Domnului „mântuiește-ne pe noi”? Explicația Cuviosului Paisie Aghioritul

 De ce spunem Maicii Domnului „mântuiește-ne pe noi”? Explicația Cuviosului Paisie Aghioritul

De ce ne rugăm Maicii Domnului spunând „mântuiește-ne pe noi”? Află explicația simplă și profundă a Cuviosului Paisie Aghioritul despre mijlocirea Maicii Domnului în lucrarea mântuirii.

De ce spunem Maicii Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!”? – Învățătura Cuviosului Paisie Aghioritul

Între multele rugăciuni ale Bisericii, una îi pune pe mulți pe gânduri:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Unii întreabă:
„Dacă mântuirea este doar la Dumnezeu, de ce ne adresăm Maicii Domnului cu acest cuvânt?”

Răspunsul este unul profund, plin de delicatețe duhovnicească, și îl găsim în cuvintele unuia dintre cei mai iubiți sfinți contemporani: Cuviosul Paisie Aghioritul

Explicația Cuviosului Paisie – o pildă simplă și luminoasă

Cuviosul Paisie folosea adesea o analogie din viața de zi cu zi, pentru a arăta că lucrurile cele mari se înțeleg mai ușor prin cele mici:

Să presupunem că o femeie este vecină cu mama unui ministru. Pe care o roagă să o ajute să-i găsească un loc de muncă pentru copilul ei.
Vecina se arată binevoitoare, însă nu-i va găsi ea însăși locul de muncă, ci-l va ruga pe fiul ei, care ca ministru are această posibilitate și va face hatârul mamei sale.
Tot aşa și noi, o rugăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, iar Maica Domnului Îl roagă pe Fiul ei, Care are această putere.

Prin aceasta, Cuviosul Paisie ne arată ceva esențial:
Nu cerem Maicii Domnului o putere pe care nu o are. Cerem mijlocirea ei.

Ea nu mântuiește prin putere proprie, ci prin dragostea și rugăciunea ei către Fiul ei, Dumnezeu adevărat.

Iar Hristos îi ascultă rugăciunile, pentru că:
– o iubește mai mult decât pe orice ființă omenească,
– ea este Maica Lui după trup,
– și este cea care a zis „Fie!” la întruparea Sa.


Mântuirea vine de la Hristos, mijlocirea de la Maica Sa

În Biserică, mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu îi face pe oameni părtași acestei lucrări.

La fel cum:
– Apostolii propovăduiesc,
– Părinții catehizează,
– Preoții slujesc,
– Sfinții mijlocesc,

tot așa și Maica Domnului, cea mai sfântă dintre toți, devine rugătoarea neîncetată pentru neamul omenesc.

De aceea Biserica o numește:
„Mai înaltă decât cerurile”, „Apărătoare Doamnă”, „Maica Luminii”, „Nădejdea celor fără de nădejde”.

Când rostim „mântuiește-ne pe noi”, noi de fapt spunem:

Roagă-L pe Fiul tău să ne dăruiască mântuirea Lui.


Aceasta este lucrarea ei de Maică: să ne țină aproape de Hristos

În acatistul Buneivestiri, Biserica o numește „Podul care trece pe oameni de la pământ la cer”.
Nu pentru că ea ar fi sursa mântuirii, ci pentru că prin ea a venit în lume Mântuitorul.

Așa cum, în chip firesc, omul se apropie de Fiul prin Maica Lui, tot așa, în rugăciune ne apropiem mai ușor de Hristos prin mijlocirea ei.

Ea ne ia de mână.
Ea ne duce la El.
Ea ne învață să spunem „Fie!” cu toată ființa noastră, după chipul ei.


De ce ne ajută atât de mult rugăciunea către Maica Domnului?

Pentru că ea:

  • este cea mai curată rugătoare;
  • este plină de milă și blândețe;
  • nu suportă să vadă pe cineva pierdut;
  • este Maica Celui care ne-a spus: „Cereți și vi se va da”.

Când un copil greșește, cine îl apără cel mai mult?
Mama lui.

Așa și sufletul omului.
În fața Dreptului Judecător, Maica Domnului se face scăpare și acoperământ, rugându-L pentru noi.


  – Ce înseamnă cu adevărat „mântuiește-ne pe noi”

Este strigătul copilului către cea mai iubitoare Mamă, care duce totul înaintea Fiului.

Așa cum zice Cuviosul Paisie:
Hristos îi împlinește rugăciunile pentru că o iubește mai mult decât pe toți oamenii.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce este un pomelnic? Cum se scrie și când se dă – Ghid complet

 Pomelnicul – ce este, cum se scrie și când se dă  十  Cum se face corect un pomelnic? Învățătura Bisericii Tot ce trebuie să știi despre pomelnic „ Siliți-vă după puteri, să fiți pomeniți la Sfânta Liturghie. ”    Pomelnicul este un dar duhovnicesc pe care îl aducem la Sfânta Biserică pentru pomenirea celor vii și a celor adormiți. El leagă rugăciunea personală de rugăciunea obștească a Bisericii, purtându-ne unii pe alții în fața lui Dumnezeu. Ce este un pomelnic?    Un pomelnic este o listă cu numele celor vii și adormiți, pomenite de preot în cadrul slujbelor și rugăciunilor. Prin el, îi aducem pe cei dragi în comuniune cu Hristos, cerând binecuvântare, iertare și mântuire.

Pilda bogatului nemilostiv – Ce ne învață Evanghelia despre adevărata bogăție

 Ne îmbogățim în Dumnezeu? Învățătura Evangheliei despre hambarele sufletului Evanghelia bogatului nemilostiv ne arată că adevărata comoară nu este ceea ce adunăm în hambare, ci ceea ce dăm din inimă. O meditație catehetică despre ce ducem cu noi în veșnicie. Pilda bogatului nemilostiv – Învățătura Evangheliei despre adevărata bogăție Evanghelia de astăzi ne pune înainte una dintre cele mai puternice lecții despre sensul vieții și despre felul în care ne raportăm la darurile pe care Dumnezeu ni le dă. Un om bogat, binecuvântat cu o recoltă peste măsură de mare, se vede în fața unei abundențe neașteptate. Privind la bogățiile sale, nu se gândește la Dumnezeu, la cei lipsiți sau la sufletul său, ci doar la propriul confort: „ Voi strica hambarele mele și voi face altele mai mari… și voi zice sufletului meu: mănâncă, bea, veselește-te! ” Dar, în liniștea nopții, un glas dumnezeiesc îi curmă visurile: „ Nebunule! În această noapte ți se va cere sufletul tău. Și cele pe care le-ai strân...