Treceți la conținutul principal

Puterea binecuvântării: îngerul, preotul și rânduiala Proscomidiei (pildă din Athos)

 Puterea binecuvântării și taina preoției Pildă athonită despre un preot smerit, îngerul slujitor și rânduiala Proscomidiei: lecție împotriva judecării preoților și despre puterea binecuvântării. Într-o mănăstire a Sfântului Munte Athos, aproape de lavra Muntele Athos , viețuia un preot cu viață îmbunătățită, despre care a mărturisit fericitul părinte Gavriil, stareț al cinstitei mănăstiri Mănăstirea Dionisiu . Nu era acesta prea învățat la carte, dar era bogat în credință, tare în nevoință și adânc în smerenie. Stătea la Proscomidie ceasuri îndelungate, iar picioarele îi sângerau de osteneală, încât se făceau pete de sânge pe lespezile altarului. Și până în ceasul cel de pe urmă a rămas om al jertfei, plecând la Domnul îndată după ce a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Greșeala cea fără răutate Din neștiință, așeza miridele pe Sfântul Disc nu tocmai după rânduială: punea părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui, inversând rânduiala...

Povestioara din Patericul Mare despre ziua specială: Trăiește fiecare zi cu toată puterea credinței

 Există o anumită zi în an, o zi în care dacă muncești din greu, din zori până-n noapte, vom avea belșug tot anul.

O povestire plină de înțelepciune din Patericul Mare ne arată că nu există „zi specială”, ci fiecare zi e o șansă de a lucra, a crește și a trăi credința cu toată inima. O pildă despre străduință, trăire duhovnicească și potențialul omului în Dumnezeu.

Povestioara din Patericul Mare: „Ziua specială în care trebuie să muncești”

Există o anumită zi în an, o zi în care dacă muncești din greu, din zori până-n noapte, vei avea belșug tot anul.

În tradiția pustiei, umorul călugărilor este o formă de înțelepciune aparte. Nu zgomotos, nu grosolan, ci cald, fin și plin de miez duhovnicesc. O astfel de pildă se găsește în Patericul Mare, acolo unde bătrânii obișnuiau să deschidă mintea ucenicilor prin povești simple, dar cu greutate.

Un bătrân le-a spus odată ucenicilor:

Fiilor, dacă vreți să sporiți în viața duhovnicească, trebuie să vă străduiți necontenit. Să vă povestesc ceva…

Și începe bătrânul povestea unui om bogat, care la sfârșitul vieții își cheamă copiii ca să le lase moștenirea și mai ales… secretul sporirii.

„Fiilor, voi știți că averea noastră este mare și îndestulătoare. Dar trebuie să știți cum am dobândit-o, ca să o sporiți. Există o anumită zi în an, o zi în care dacă muncești din greu, din zori până-n noapte, vei avea belșug tot anul. Acea zi aduce spor în toate”.

Copiii, uimiți și entuziasmați:

„Tată, spune-ne! Care este ziua?”
— „Ei, asta e problema… am uitat. Sunt bătrân, nu mai țin minte care era ziua aceea.”
„Și atunci ce facem?”

Bătrânul le răspunde simplu:

„Nu aveți altă variantă decât să munciți în fiecare zi, din toată puterea, ca nu cumva să pierdeți chiar ziua aceea specială.”


Ucenicii au râs, dar au și înțeles.

Povestea era o fabulă duhovnicească, plină de tâlc: lucrează astăzi, cu tot ce poți; mâine vei face tot ce se cade mâine. Nu lăsa nimic pe altă zi, căci nu știi care este „ziua ta de spor”.


Concluzia povestirii: Trăiește-ți ziua de azi cu intensitate

În planul vieții de zi cu zi, da, trebuie să muncești, să fii harnic, să fii responsabil.
Dar bătrânul călugăr voia să arate altceva, mai adânc:

În viața duhovnicească, fiecare zi este ziua aceea specială.

Nu există o zi „mai importantă” pentru rugăciune.
Nu există o zi „potrivită” pentru pocăință.
Nu există o zi „aleasă” pentru credință.

Astăzi este ziua în care trebuie să te apropii de Dumnezeu.
Astăzi este ziua în care îți poți schimba inima.
Astăzi este ziua în care te poți ruga mai adânc decât ieri.
Astăzi este darul tău.

Și, da, în orice zi ai putea descoperi belșugul duhovnicesc dacă o trăiești pe deplin.


Credința – adevăratul potențial al omului

Se vorbește des despre „adevăratul potențial” al omului.
Dar bătrânii pustiei știau ce înseamnă cu adevărat:

Adevăratul potențial al omului este împlinirea lui în Dumnezeu.

• prin credință trăită, nu doar mărturisită
• prin rugăciune vie și sinceră
• prin participarea la Sfintele Taine
• prin apropierea de izvorul Vieții

Când omul își trăiește ziua în credință, atunci el își descoperă cu adevărat lumina, rostul, puterea lăuntrică. Aceasta este adevărata sporire.


👇

Trăiește, frate și soră, fiecare zi ca și cum ar fi „ziua de spor”.
Nu lăsa rugăciunea, nu lăsa fapta bună, nu amâna apropierea de Dumnezeu.

Astăzi este ziua ta. Astăzi este darul lui Dumnezeu.
Nu o pierde.

👉   „Ce mai faci?” – Răspunsul care mi-a schimbat viața

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce este un pomelnic? Cum se scrie și când se dă – Ghid complet

 Pomelnicul – ce este, cum se scrie și când se dă  十  Cum se face corect un pomelnic? Învățătura Bisericii Tot ce trebuie să știi despre pomelnic „ Siliți-vă după puteri, să fiți pomeniți la Sfânta Liturghie. ”    Pomelnicul este un dar duhovnicesc pe care îl aducem la Sfânta Biserică pentru pomenirea celor vii și a celor adormiți. El leagă rugăciunea personală de rugăciunea obștească a Bisericii, purtându-ne unii pe alții în fața lui Dumnezeu. Ce este un pomelnic?    Un pomelnic este o listă cu numele celor vii și adormiți, pomenite de preot în cadrul slujbelor și rugăciunilor. Prin el, îi aducem pe cei dragi în comuniune cu Hristos, cerând binecuvântare, iertare și mântuire.

Pilda bogatului nemilostiv – Ce ne învață Evanghelia despre adevărata bogăție

 Ne îmbogățim în Dumnezeu? Învățătura Evangheliei despre hambarele sufletului Evanghelia bogatului nemilostiv ne arată că adevărata comoară nu este ceea ce adunăm în hambare, ci ceea ce dăm din inimă. O meditație catehetică despre ce ducem cu noi în veșnicie. Pilda bogatului nemilostiv – Învățătura Evangheliei despre adevărata bogăție Evanghelia de astăzi ne pune înainte una dintre cele mai puternice lecții despre sensul vieții și despre felul în care ne raportăm la darurile pe care Dumnezeu ni le dă. Un om bogat, binecuvântat cu o recoltă peste măsură de mare, se vede în fața unei abundențe neașteptate. Privind la bogățiile sale, nu se gândește la Dumnezeu, la cei lipsiți sau la sufletul său, ci doar la propriul confort: „ Voi strica hambarele mele și voi face altele mai mari… și voi zice sufletului meu: mănâncă, bea, veselește-te! ” Dar, în liniștea nopții, un glas dumnezeiesc îi curmă visurile: „ Nebunule! În această noapte ți se va cere sufletul tău. Și cele pe care le-ai strân...