Pilda celor poftiți la cină – de ce refuzăm invitația lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie

 Pilda celor poftiți la cină – de ce refuzăm invitația lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie

Pilda celor chemați la cină ne arată cum scuzele, grijile și absolutizarea vieții materiale ne îndepărtează de întâlnirea cu Dumnezeu la Sfânta Liturghie.

(Cateheză la Pilda celor poftiți la cină – Luca 14, 16–24)

În Sfânta Evanghelie ni se descoperă un adevăr adânc și mântuitor: Cel care organizează cina este Dumnezeu Însuși. El este Gazda, El este Cel care pregătește totul, iar chemarea la masă este chemarea la întâlnirea cu El.

Masa este, prin excelență, simbolul comuniunii. Nu inviți la cină un dușman. Nu stai la masă cu cineva pe care nu-l iubești. A invita pe cineva la masă înseamnă a-l primi în intimitatea ta, a-l recunoaște ca apropiat, a-l iubi.

De aceea, faptul că Dumnezeu ne invită pe fiecare dintre noi la masa Sa este o dovadă cutremurătoare a iubirii Sale. Nu suntem invitați la orice masă, ci la masa Împărăției, la Sfânta Liturghie, unde El Însuși ni Se dăruiește.

Scuzele celor chemați – scuzele noastre

Cei chemați la cină în pildă nu refuză din ostilitate, ci din preocupări. Motivele lor par logice, chiar respectabile. Și totuși, toate sunt refuzuri.

Adevărul dureros este că nu suntem departe de ei. Doar că astăzi motivele iau alte forme, poate mai rafinate, dar nu mai puțin periculoase pentru suflet.

1. Țarina – robia față de cele materiale

Primul spune: „Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd.”
Este omul legat de cele materiale, absorbit de ele.

Cât de actual sună aceasta! Piețe, târguri, cumpărături, afaceri – adesea chiar duminica, în timpul Sfintei Liturghii.
Nu pentru că lucrurile materiale ar fi rele, ci pentru că le punem înaintea lui Dumnezeu.

Când viața se reduce la „a avea”, sufletul rămâne flămând.

2. Boii – beția puterii

Al doilea spune: „Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc.”
În tâlcuirea patristică, boul este simbol al puterii.

Sunt oameni care absolutizează funcția, influența, controlul. Puterea, când nu este luminată de Dumnezeu, orbește.
Omul beat de putere nu mai are timp pentru rugăciune, pentru Liturghie, pentru suflet. Totul devine exercițiu de autoritate, iar duhul se usucă.

3. Familia fără Dumnezeu

Al treilea spune: „Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.”

Nu familia este problema. Nu iubirea conjugală este păcatul.
Păcatul este scoaterea lui Dumnezeu din centru.

Când absolutizăm familia și Îl excludem pe Dumnezeu, viața se dezechilibrează.
Un om care Îl iubește sincer pe Dumnezeu va fi un soț mai bun, un tată mai bun, o binecuvântare pentru casa lui.

Greșeala acestui om nu a fost că și-a iubit familia, ci că L-a uitat pe Dumnezeu, deși Îi promisese că va veni la cină.

Ridicolul scuzelor noastre

Refuzurile din pildă devin aproape ridicole prin disproporția dintre importanța invitației și banalitatea motivelor.

Este ca și cum am fi invitați la o masă de cea mai mare cinste, iar noi ne scuzăm cu nimicuri.
Așa cum spunea sugestiv Ignatie:
„Ne invită o persoană extrem de importantă, iar noi spunem că avem de pus murături pentru iarnă.”

Așa procedăm și cu Dumnezeu: găsim nenumărate pretexte pentru a nu ne întâlni cu El.

Chemarea rămâne

Partea cea mai cutremurătoare a pildei este că Dumnezeu nu anulează cina.
Dacă cei invitați refuză, El cheamă pe alții: săraci, bolnavi, orbi, șchiopi – pe cei care știu că au nevoie.

Casa Lui trebuie să se umple. Împărăția nu rămâne goală.

Să ne ajute Dumnezeu:

• să nu ne ascundem în spatele scuzelor,

• să nu punem nimic mai presus de întâlnirea cu DOMNUL,

• să nu lipsim de la masa Domnului, Sfânta Liturghie.

Căci a fi chemat și a refuza este una dintre cele mai mari pierderi ale sufletului.

Doamne, dă-ne inimă trează, ca atunci când ne chemi, să răspundem: „Iată-mă!” Amin.