Soborul Maicii Domnului – Taina Născătoarei de Dumnezeu și începutul înnoirii firii omenești
Soborul Maicii Domnului – tâlcuire duhovnicească din Viețile Sfinților despre taina Născătoarei de Dumnezeu, Întruparea lui Hristos și înnoirea firii omenești prin Fecioara Maria.
📜 Soborul Maicii Domnului
(din Viețile Sfinților – Sinaxar, după Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra)După ce, în ziua dinainte, ne-am închinat împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii lui Dumnezeu Care S-a făcut Om și S-a născut ca Prunc pentru mântuirea noastră, Biserica ne cheamă astăzi să o cinstim pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Ea este înfățișată lângă Prunc, în peșteră, nu doar ca Maică după trup, ci ca fecioară aleasă și pregătită de Dumnezeu de-a lungul generațiilor, pentru împlinirea marii taine a Întrupării. Totodată, este arătată ca noua Evă, cea dintâi și cea mai de seamă reprezentantă a omenirii înnoite.
Taina aceasta covârșește orice cuget omenesc: Fiul Cel Unul-Născut al Tatălui, născut din veșnicie, Se zămislește în pântecele Fecioarei fără de sămânță bărbătească, prin lucrarea Duhului Sfânt. Fără a-Și părăsi firea dumnezeiască și fără a înceta să fie în sânul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu ia asupra Sa firea omenească, înnoind legile nașterii și ale creșterii.
Două nașteri – una veșnică și dumnezeiască, alta vremelnică și omenească – dar un singur Fiu, Dumnezeu-Omul (Theanthropos). În El, fără amestecare și fără despărțire, firile dumnezeiască și omenească se unesc tainic. De aceea, pe bună dreptate, Fecioara este numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), căci, așa cum mărturisește Sfântul Ioan Damaschin, „acest nume cuprinde toată taina Întrupării”.
Pruncul din iesle nu este un om oarecare, nici un ales care primește harul mai târziu, ci Însuși Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Care a luat firea noastră pentru a o vindeca, a o înnoi și a reface în ea chipul lui Dumnezeu, întunecat de păcat.
Maica Domnului devine astfel Rai duhovnicesc al celui de-al doilea Adam, Templu al Dumnezeirii, Pod între cer și pământ, Scară pe care Dumnezeu Se pogoară la om și omul se înalță la Dumnezeu. Primindu-L pe Hristos, pântecele ei s-a făcut „mai încăpător decât cerurile”, iar prin ea, firea omenească este ridicată mai presus decât îngerii.
În fața unei asemenea taine, nu rămâne decât închinarea în tăcere, căci „acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii”. Lângă Prunc, Fecioara stă liniștită și luminoasă, fără dureri ale nașterii, arătând că fecioară a fost la zămislire, fecioară la naștere și după naștere, vestind femeilor izbăvirea de blestemul Evei și începutul bucuriei celei noi.
Astăzi începe un nou fel de viețuire pentru firea omenească. Așa cum Dumnezeu a ales fecioria pentru a Se naște după trup, tot așa voiește să intre și să crească duhovnicește în sufletul fiecărui creștin care o ia pe Maica Domnului drept pildă de ascultare, curăție și dăruire deplină lui Dumnezeu.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!
👉 Rugăciune către Maica Domnului – Acoperământ, ajutor grabnic și nădejde pentru suflet

Comentarii
Trimiteți un comentariu
„PILDUIRI: - gândurile și ideile tale ne inspiră! Lăsați un comentariu.”