Treceți la conținutul principal

Puterea binecuvântării: îngerul, preotul și rânduiala Proscomidiei (pildă din Athos)

 Puterea binecuvântării și taina preoției Pildă athonită despre un preot smerit, îngerul slujitor și rânduiala Proscomidiei: lecție împotriva judecării preoților și despre puterea binecuvântării. Într-o mănăstire a Sfântului Munte Athos, aproape de lavra Muntele Athos , viețuia un preot cu viață îmbunătățită, despre care a mărturisit fericitul părinte Gavriil, stareț al cinstitei mănăstiri Mănăstirea Dionisiu . Nu era acesta prea învățat la carte, dar era bogat în credință, tare în nevoință și adânc în smerenie. Stătea la Proscomidie ceasuri îndelungate, iar picioarele îi sângerau de osteneală, încât se făceau pete de sânge pe lespezile altarului. Și până în ceasul cel de pe urmă a rămas om al jertfei, plecând la Domnul îndată după ce a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Greșeala cea fără răutate Din neștiință, așeza miridele pe Sfântul Disc nu tocmai după rânduială: punea părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui, inversând rânduiala...

Soborul Maicii Domnului – Taina Născătoarei de Dumnezeu și începutul înnoirii firii omenești

 Soborul Maicii Domnului – Taina Născătoarei de Dumnezeu și începutul înnoirii firii omenești

Soborul Maicii Domnului – tâlcuire duhovnicească din Viețile Sfinților despre taina Născătoarei de Dumnezeu, Întruparea lui Hristos și înnoirea firii omenești prin Fecioara Maria.

📜 Soborul Maicii Domnului

(din Viețile Sfinților – Sinaxar, după Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra)

După ce, în ziua dinainte, ne-am închinat împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii lui Dumnezeu Care S-a făcut Om și S-a născut ca Prunc pentru mântuirea noastră, Biserica ne cheamă astăzi să o cinstim pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Ea este înfățișată lângă Prunc, în peșteră, nu doar ca Maică după trup, ci ca fecioară aleasă și pregătită de Dumnezeu de-a lungul generațiilor, pentru împlinirea marii taine a Întrupării. Totodată, este arătată ca noua Evă, cea dintâi și cea mai de seamă reprezentantă a omenirii înnoite.

Taina aceasta covârșește orice cuget omenesc: Fiul Cel Unul-Născut al Tatălui, născut din veșnicie, Se zămislește în pântecele Fecioarei fără de sămânță bărbătească, prin lucrarea Duhului Sfânt. Fără a-Și părăsi firea dumnezeiască și fără a înceta să fie în sânul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu ia asupra Sa firea omenească, înnoind legile nașterii și ale creșterii.

Două nașteri – una veșnică și dumnezeiască, alta vremelnică și omenească – dar un singur Fiu, Dumnezeu-Omul (Theanthropos). În El, fără amestecare și fără despărțire, firile dumnezeiască și omenească se unesc tainic. De aceea, pe bună dreptate, Fecioara este numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), căci, așa cum mărturisește Sfântul Ioan Damaschin, „acest nume cuprinde toată taina Întrupării”.

Pruncul din iesle nu este un om oarecare, nici un ales care primește harul mai târziu, ci Însuși Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Care a luat firea noastră pentru a o vindeca, a o înnoi și a reface în ea chipul lui Dumnezeu, întunecat de păcat.

Maica Domnului devine astfel Rai duhovnicesc al celui de-al doilea Adam, Templu al Dumnezeirii, Pod între cer și pământ, Scară pe care Dumnezeu Se pogoară la om și omul se înalță la Dumnezeu. Primindu-L pe Hristos, pântecele ei s-a făcut „mai încăpător decât cerurile”, iar prin ea, firea omenească este ridicată mai presus decât îngerii.

În fața unei asemenea taine, nu rămâne decât închinarea în tăcere, căci „acolo unde voiește Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii”. Lângă Prunc, Fecioara stă liniștită și luminoasă, fără dureri ale nașterii, arătând că fecioară a fost la zămislire, fecioară la naștere și după naștere, vestind femeilor izbăvirea de blestemul Evei și începutul bucuriei celei noi.

Astăzi începe un nou fel de viețuire pentru firea omenească. Așa cum Dumnezeu a ales fecioria pentru a Se naște după trup, tot așa voiește să intre și să crească duhovnicește în sufletul fiecărui creștin care o ia pe Maica Domnului drept pildă de ascultare, curăție și dăruire deplină lui Dumnezeu.

 Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!

👉   Rugăciune către Maica Domnului – Acoperământ, ajutor grabnic și nădejde pentru suflet

Soborul Maicii Domnului ca Sărbătoare a maternității

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cum să-ți întărești voința: pași simpli pentru disciplină și biruință lăuntrică

 Cum să-ți întărești voința: pași simpli pentru disciplină și biruință lăuntrică Descoperă cum se formează voința și de ce crește doar prin exercițiu zilnic. Un articol despre puterea obiceiurilor mici, despre post ca antrenament al libertății lăuntrice și despre transformarea eșecurilor în pași spre biruință. NU avem voință destulă? Despre puterea lăuntrică ce crește doar dacă o lucrăm De multe ori ne trezim spunând: „N-am destulă voință…” Și poate că e adevărat – nu avem atâta putere cât ne-am dori ca să ne rupem de obiceiuri care ne fac rău, deși le cunoaștem bine chipul. Dar adevărul este că voința nu apare din senin, nici nu înflorește în noi fără efort. Ea crește doar acolo unde este lucrată. Voința – un dar care devine putere doar prin exercițiu Voința nu e simplă încăpățânare, ci o forță a sufletului. Un mușchi nevăzut care slăbește dacă nu este folosit și se întărește când îl punem la lucru. De aceea, a spune „Nu postesc pentru că n-am voință” e un cerc vicios. Tocmai p...

Descoperă rugăciunea tradițională rostită în fiecare post

 Rugăciunea care se rostește la începutul fiecărui post – chemare la pocăință și luminare Un cuvânt duhovnicesc pentru începutul postului, despre luminarea inimii prin post și pocăință. Descoperă rugăciunea tradițională rostită în fiecare post. Rugăciune care se rostește în fiecare post      La începutul fiecărui post, ne stau înainte cuvintele Mântuitorului din Matei 17:21, care ne arată puterea unirii dintre post și rugăciune în lupta cu întunecarea lăuntrică. Postul deschide ușa inimii, iar pocăința o curăță, căci grijile și gândurile lumești o întunecă.  Dar tocmai aici se află bucuria postului: luminează locul unde întunericul se adună. Fraților, bucurați-vă — prin post putem lăsa în urmă întunecimea și ne putem apropia cu mai multă curăție de Dumnezeu.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului: istorie, semnificație și învățătură pentru noi

 Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – povestea copilăriei dăruite lui Dumnezeu Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului ne arată copilăria dăruită lui Dumnezeu și începutul pregătirii mântuirii noastre. Descoperă sensul duhovnicesc al acestei zile și învățătura ei pentru familie, credință și viața de rugăciune. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – copilăria dăruită lui Dumnezeu În fiecare an, la 21 noiembrie , Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului , una dintre marile sărbători închinate Preasfintei Fecioare . Nu este doar o amintire frumoasă din copilăria Maicii Domnului , ci o adevărată icoană a omului care se dăruiește pe sine lui Dumnezeu încă din cele mai fragede vârste. Sărbătoarea ne arată cum Dumnezeu pregătește, în taină, mântuirea lumii, iar noi suntem chemați să devenim „biserici vii” în care El să locuiască.  Făgăduința lui Ioachim și Ana Drepții Ioachim și Ana , părinții Maicii Domnului, au trăit ani mulți în lipsa de copii...