Treceți la conținutul principal

Puterea binecuvântării: îngerul, preotul și rânduiala Proscomidiei (pildă din Athos)

 Puterea binecuvântării și taina preoției Pildă athonită despre un preot smerit, îngerul slujitor și rânduiala Proscomidiei: lecție împotriva judecării preoților și despre puterea binecuvântării. Într-o mănăstire a Sfântului Munte Athos, aproape de lavra Muntele Athos , viețuia un preot cu viață îmbunătățită, despre care a mărturisit fericitul părinte Gavriil, stareț al cinstitei mănăstiri Mănăstirea Dionisiu . Nu era acesta prea învățat la carte, dar era bogat în credință, tare în nevoință și adânc în smerenie. Stătea la Proscomidie ceasuri îndelungate, iar picioarele îi sângerau de osteneală, încât se făceau pete de sânge pe lespezile altarului. Și până în ceasul cel de pe urmă a rămas om al jertfei, plecând la Domnul îndată după ce a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Greșeala cea fără răutate Din neștiință, așeza miridele pe Sfântul Disc nu tocmai după rânduială: punea părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui, inversând rânduiala...

Smerenia – Virtutea care îl învinge pe diavol și îl mântuiește pe om

 De ce doar smerenia îl biruiește pe diavol? Învățătură duhovnicească

Smerenia este singura virtute care îl învinge pe diavol și îl mântuiește pe om. Află de ce virtuțile fără smerenie devin capcană și cum se dobândește adevărata putere duhovnicească.

Smerenia – Virtutea care îl învinge pe diavol și îl mântuiește pe om

Smerenia: singura virtute care salvează sufletul și rușinează demonii  Virtutea lipsă a diavolului: puterea smereniei în viața creștină  Cum ne învinge diavolul prin virtuți și cum ne salvează smerenia

Există o virtute atât de puternică, încât singură schimbă întunericul în lumină, mândria în pace, pustiul inimii în rai.

Este singura virtute pe care diavolul nu o are, nu o suportă, nu o poate imita.
Și tocmai aceasta îl zdrobește, iar pe om îl mântuiește.

Această virtute este smerenia.

Virtuțile nu sunt suficiente dacă nu au temelie

Odată, după ce reușisem un lucru de care eram foarte mândru, m-am dus la bătrânul meu duhovnic așteptând să fiu lăudat.
Dar el, doar văzându-mă, a cunoscut imediat că nu era bine ce purtam în inimă și, fără să mă lase să apuc să spun ceva, m-a întrebat:

 Fiule, de ce suntem atât de mândri? Cu ce ne lăudăm?
Postim? Diavolul postește mai mult, neavând niciodată hrană.
Ne rugăm noaptea? Diavolul nu doarme deloc.
Trăim în curăție? Diavolul este mai ‘virgin’ decât noi, căci nu are trup.
Cu ce te mândrești, fiule? 

Am rămas fără răspuns. Cuvintele lui erau tăioase, dar adevărate.

Orice virtute am dobândi – post, priveghere, milostenie, rugăciune – diavolul are imitări ale lor, și încă mai puternice. Nu doar că nu se teme de virtuțile noastre, dar uneori ne învinge tocmai prin ele, umflându-ne inima cu mândrie.

Un sfânt a spus odată:

Vrei să postești? Diavolul te ajută.
Vrei să dai milostenie? Diavolul te ajută.
Vrei să construiești biserici? Diavolul te ajută.
De ce?
Fiindcă știe că, dacă le facem fără smerenie, cădem în trufie și stricăm totul. 

Când omul se mândrește cu binele pe care îl face, binele acela devine pierdere.

Virtutea care îl biruie pe diavol

Când diavolul era arhanghel, avea o strălucire și o frumusețe de neînchipuit. Avea virtuți pe care noi nu le vom ajunge niciodată.
Și totuși, a căzut.

De ce?

Pentru că îi lipsea acea unică virtute: smerenia.

Fără smerenie, totul se ruinează.
Cu smerenie, totul se mântuiește.

Smerenia este locul unde Harul lui Dumnezeu se odihnește. Este mâna întinsă a sufletului către Tatăl Ceresc. Este rădăcina tuturor virtuților adevărate.

De aceea, Sfinții Părinți spun:

Unde este smerenie, acolo este Dumnezeu.
Unde este mândrie, acolo nu mai este nimic. 

Cum ne învinge diavolul? Nu doar prin păcate

Ne închipuim uneori că diavolul ne ispitește doar cu păcate văzute.
Dar adevărul este mai adânc:

Ne învinge mai ușor prin virtuți decât prin păcat.

Păcatul îl vezi – te poți feri.
Virtuțile însă… pot deveni capcane dacă le punem în slujba mândriei.

De aceea, bătrânul meu mi-a spus odată:

Fiule, nu te teme că ești slab.
Teme-te când te crezi tare. 

 Smerenia – vasul în care Dumnezeu toarnă Harul

Smerenia nu înseamnă să te vorbești de rău, să te desconsideri sau să te vezi incapabil.
Smerenia înseamnă să știi că orice bine vine de la Dumnezeu și nu de la tine.
Să știi că ești iubit, dar și vulnerabil.
Să trăiești în adevăr.

Sfântul Isaac Sirul spune:

Smerenia este haina lui Dumnezeu.
Cine se îmbracă cu ea, acela se aseamănă cu Hristos. 

Și tot el spune:

Unde te găsești smerit, acolo nu va veni niciodată diavolul. 

Pentru că smerenia îi arde pe demoni, dar curăță și vindecă pe om.

⛬  Fiți smeriți!

Toată lupta duhovnicească are un sens simplu, limpede, luminos:

Să dobândim smerenia.

Postul, privegherea, curăția, milostenia, învățătura – toate sunt bune, dar toate mor dacă nu se sprijină pe smerenie.
Smerenia este începutul păcii, rădăcina iubirii, calea sigură a mântuirii.

De aceea, cuvântul care rămâne este unul singur:

Fiți smeriți!
Și Dumnezeu va locui în voi.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce este un pomelnic? Cum se scrie și când se dă – Ghid complet

 Pomelnicul – ce este, cum se scrie și când se dă  十  Cum se face corect un pomelnic? Învățătura Bisericii Tot ce trebuie să știi despre pomelnic „ Siliți-vă după puteri, să fiți pomeniți la Sfânta Liturghie. ”    Pomelnicul este un dar duhovnicesc pe care îl aducem la Sfânta Biserică pentru pomenirea celor vii și a celor adormiți. El leagă rugăciunea personală de rugăciunea obștească a Bisericii, purtându-ne unii pe alții în fața lui Dumnezeu. Ce este un pomelnic?    Un pomelnic este o listă cu numele celor vii și adormiți, pomenite de preot în cadrul slujbelor și rugăciunilor. Prin el, îi aducem pe cei dragi în comuniune cu Hristos, cerând binecuvântare, iertare și mântuire.

Pilda bogatului nemilostiv – Ce ne învață Evanghelia despre adevărata bogăție

 Ne îmbogățim în Dumnezeu? Învățătura Evangheliei despre hambarele sufletului Evanghelia bogatului nemilostiv ne arată că adevărata comoară nu este ceea ce adunăm în hambare, ci ceea ce dăm din inimă. O meditație catehetică despre ce ducem cu noi în veșnicie. Pilda bogatului nemilostiv – Învățătura Evangheliei despre adevărata bogăție Evanghelia de astăzi ne pune înainte una dintre cele mai puternice lecții despre sensul vieții și despre felul în care ne raportăm la darurile pe care Dumnezeu ni le dă. Un om bogat, binecuvântat cu o recoltă peste măsură de mare, se vede în fața unei abundențe neașteptate. Privind la bogățiile sale, nu se gândește la Dumnezeu, la cei lipsiți sau la sufletul său, ci doar la propriul confort: „ Voi strica hambarele mele și voi face altele mai mari… și voi zice sufletului meu: mănâncă, bea, veselește-te! ” Dar, în liniștea nopții, un glas dumnezeiesc îi curmă visurile: „ Nebunule! În această noapte ți se va cere sufletul tău. Și cele pe care le-ai strân...