Puterea binecuvântării și taina preoției Pildă athonită despre un preot smerit, îngerul slujitor și rânduiala Proscomidiei: lecție împotriva judecării preoților și despre puterea binecuvântării. Într-o mănăstire a Sfântului Munte Athos, aproape de lavra Muntele Athos , viețuia un preot cu viață îmbunătățită, despre care a mărturisit fericitul părinte Gavriil, stareț al cinstitei mănăstiri Mănăstirea Dionisiu . Nu era acesta prea învățat la carte, dar era bogat în credință, tare în nevoință și adânc în smerenie. Stătea la Proscomidie ceasuri îndelungate, iar picioarele îi sângerau de osteneală, încât se făceau pete de sânge pe lespezile altarului. Și până în ceasul cel de pe urmă a rămas om al jertfei, plecând la Domnul îndată după ce a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie. Greșeala cea fără răutate Din neștiință, așeza miridele pe Sfântul Disc nu tocmai după rânduială: punea părticica Maicii Domnului de-a dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui, inversând rânduiala...
Viața Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan – Prigoană, mărturisire și cerurile deschise (27 decembrie)
Viața Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan – Prigoană, mărturisire și cerurile deschise (27 decembrie)
Descoperă viața Sfântului Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic al Bisericii: alegerea celor 7 diaconi, predica sa plină de Duh, uciderea cu pietre și rugăciunea pentru cei ce-l omorau. Prăznuit la 27 decembrie.
Viața Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan (27 decembrie)
După săvârșirea tainei mântuirii noastre, Domnul nostru Iisus Hristos S-a înălțat la cer, iar Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli în limbi de foc. Biserica cea dintâi a început să crească, iar odată cu mulțimea credincioșilor au apărut și ispitele: cârtiri, neînțelegeri, nedreptăți la împărțirea ajutoarelor.
Nu era vorba de elinii păgâni, „limbile” încă neintrate în Biserică, ci de iudeii risipiți prin țările elinilor, deprinși cu limba greacă, fără a-și schimba însă credința mozaică. Aceștia au simțit că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea de fiecare zi, primind partea mai mică și mai de pe urmă.
Alegerea celor șapte diaconi: slujirea mesei și slujirea Cuvântului
Atunci cei doisprezece Sfinți Apostoli au chemat adunarea și au spus un cuvânt cu mare înțelepciune pastorală:
- nu e cuviincios să lase propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu,
- dar nici nevoile concrete ale oamenilor nu trebuie ignorate.
De aceea au rânduit alegerea a șapte bărbați mărturisiți, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i pună la slujirea aceasta. Poporul a primit cu bucurie hotărârea, și așa au fost aleși:
Ștefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae Antiohianul.
Numele lor arată că erau din zona elinilor, tocmai pentru a aduce pace și încredere celor ce se simțeau nedreptățiți. Apostolii s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei, hirotonindu-i diaconi. Iar Ștefan, cel dintâi dintre ei, a fost numit Arhidiacon, ca un fruntaș al slujirii și al mărturisirii.
Chip apostolic: plin de credință, de putere și de minuni
Sfântul Ștefan era „plin de credință și de putere”, făcând semne și minuni mari în popor. Însă darul lui nu se vedea doar în minunile trupești, ci mai ales în curajul cuvântului:
- întărea pe credincioși,
- mustra pe iudeii necredincioși,
arăta din Lege și din Prooroci că Mesia Cel așteptat este Iisus Hristos, pe Care ei L-au omorât din zavistie.
Când s-au iscat dispute între farisei, saduchei și diferite grupări din sinagogi, Ștefan a stat la loc înalt și L-a vestit pe Hristos cu îndrăzneală: născut din Preacurata Fecioară Maria, vindecător, izgonitor de demoni, Domn al cerului și al pământului.
Împotrivirea sinagogilor și martorii mincinoși
Au venit să se întrebe cu el oameni din sinagogile libertinilor, ale cirinenilor, ale alexandrinilor, ale celor din Cilicia și Asia. Dar nu puteau sta împotriva înțelepciunii și Duhului cu care grăia.
Neputând birui adevărul, au ales vicleșugul: au plătit oameni mincinoși să spună că Ștefan hulește pe Dumnezeu, pe Moise, pe Lege și pe locul sfânt. Tulburând poporul și pe bătrâni, l-au dus în fața arhiereilor și a învățătorilor de lege.
- Și iată minunea: în mijlocul adunării ucigașe, fața lui strălucea ca fața îngerului.
- Cuvântarea Sfântului Ștefan: de la Avraam la Hristos
Întrebat dacă sunt adevărate acuzațiile, Ștefan a vorbit cu putere: a început de la Avraam, a trecut prin istoria mântuirii până la Moise și Solomon, arătând că nu disprețuiește Legea, ci o împlinește în lumina lui Hristos.
A mărturisit că Dumnezeu nu este prins în zidiri făcute de mâini, ci caută inimă curată: „Cerul Îmi este scaun și pământul reazem picioarelor Mele…”.
Apoi a rostit mustrarea care a aprins ura:
Voi, tari la cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, pururea vă împotriviți Duhului Sfânt!
Cerurile deschise: vederea slavei lui Dumnezeu
Atunci, plin fiind de Duhul Sfânt, Ștefan a privit la cer și a văzut slava lui Dumnezeu. Și a strigat:
Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!
Această mărturisire este pecetea muceniciei: nu doar moare pentru Hristos, ci arată că Hristos îl așteaptă. Pentru credincioși, este întărire; pentru prigonitori, rușinare.
Uciderea cu pietre și rugăciunea care schimbă lumea
Neputând suferi adevărul, au scos pe Sfântul afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și ucigașii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul (care mai târziu va deveni Apostolul Pavel).
În timp ce pietrele îl loveau, Ștefan a rostit două rugăciuni care cuprind întreaga Evanghelie:
pentru sine:
Doamne, Iisuse, primește duhul meu!
pentru ucigași:
Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!
Și astfel „a adormit”.
Aici se vede înălțimea sfințeniei: să ierți când ești zdrobit, să te rogi pentru cei ce te omoară, să iubești când ești urât. Aceasta este biruința lui Hristos în om.
Îngroparea cinstitelor moaște și cinstirea de mai târziu
Trupul său a zăcut neîngropat o zi și o noapte. Apoi Gamaliel, învățător vestit al Legii, care avea să creadă mai târziu în Hristos împreună cu fiul său, a trimis oameni credincioși și a îngropat moaștele în satul său, Cafargamala, cu multă plângere.
După mulți ani, binecredincioasa împărăteasă Evdochia, soția împăratului Teodosie cel Mic, a zidit o biserică preafrumoasă la locul muceniciei, în cinstea lui Hristos și a Sfântului Său.
Învățătură catehetică: ce ne spune Sfântul Ștefan astăzi?
👉 Slujirea adevărată unește rugăciunea cu fapta.
Apostolii nu au disprețuit nici masa, nici cuvântul. Biserica e întreagă când iubirea devine și pâine, și adevăr.
👉 Adevărul fără Duh devine ceartă; adevărul în Duh devine lumină.
Ștefan nu a câștigat prin stratageme, ci prin curăție și har.
👉 Iertarea este culmea mărturisirii.
Cei mai mulți pot suferi, dar puțini pot ierta în suferință. Iertarea lui Ștefan pregătește, tainic, convertirea lui Saul.
👉 „Cerurile deschise” sunt făgăduința celor ce rămân cu Hristos.
Mucenicul nu e singur: Domnul îl întâmpină.
Rugăciune scurtă către Sfântul Arhidiacon Ștefan
Sfinte Apostol și Întâiule Mucenic Ștefan, arhidiacone al Bisericii celei dintâi, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să ne dăruiască inimă curată, curaj în mărturisire, răbdare în ispite și iertare pentru cei ce ne greșesc. Întărește-ne să slujim cu dragoste și să nu pierdem nădejdea, ca, prin milostivirea Domnului, să vedem și noi „cerurile deschise” în ceasul încercării. Amin.
RăspundețiȘtergereSe spune că, atunci când Sfântul Arhidiacon Ștefan era scos la ucidere, Maica Domnului, cu inima străpunsă de durere, se ruga în taină Fiului ei:
„Doamne, primește jertfa acestui tânăr, căci pentru Tine moare.”
Iar când pietrele loveau trupul mucenicului, Maica Domnului nu a cerut pedeapsă pentru cei ce-l ucideau, ci a plâns în tăcere și a rostit cuvinte de mamă:
„Fiule, învață-i și pe aceștia iubirea Ta.”
Atunci Sfântul Ștefan, întărit de rugăciunea Maicii Domnului, a strigat:
„Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”
Și așa s-a arătat pilda cea mare:
unde lumea răspunde cu ură, Maica Domnului învață iertarea; unde este moarte, ea naște viață; unde este piatră, ea seamănă milă.